Gunoi prin tot orașul

Gunoi prin tot orașul

Tres metros sobre el cielo...
Bănuiesc că mulți  recunosc denumirea acestui film. Așa se numește partea întîi a peliculei ”Trei metri deasupra cerului”. Despre acest film am auzit doar lucruri bune și frumoase, majoritatea îmi povesteau entuziasmați despre iubirea dintre cei doi protagoniști. Am rămas și eu plăcut surprinsă de cele auzite și am hotărît că ar trebui să-l vizionez și eu.

Acest lucru s-a produs, cred că acum un an și ceva. M-a impresionat felul cum au tratat scenariul și felul cum au abordat tema dragostei, anume primii fiori de dragoste, care sunt atît de inoncenți și firavi. Un film frumos de dragoste, dar cu un final mai puțin fericit. Necătînd la dragostea ce și-o purtau cei doi, nu au rămas împreună, drumurile lor s-au separat.

Peste ceva timp, aflasem că istoria celor doi, urma să continue. Premiera filmului a avut loc la 22 iunie 2012. Ardeam de nerăbdare să vad happy-end-ul cu care m-am obișnuit din filme. De curînd am reușit să văd și partea a doua a filmului. Ce să zic?...interesant, dar totodată dezamăgită de finalul acestuia. M-am așteptat să văd cum se vor uni din nou destinele celor doi, însă nu a fost să fie. Totuși mi s-a părut logic finalul, pentru că cum și povestește eroul principal Hugo, noi nu putem trăi cu trecutul, trebuie să savurăm și din ceea ce ne-a pregătit viitorul, astfel vom putea fi fericiți.

sursa: facebook.com

A treia ediție, al treilea Alexandru

Iată că s-a finalizat și un alt concurs cel numit, Fabrica de Staruri  3 ediție internațională. În finala acestui concurs au ajuns 7 concurenți, 4 din România și 3 din Republica Moldova. Am urmărit acest show, de la prima ediție, care nu m-a impresionat de altfel, iar concurenții ”nu m-au dat jos cu talentul lor”.

Cel care s-a ramarcat de la început prin stilul propriu și prin talentul său a fost Alex Mațaev, care în cele din urmă a cîștigat concursul, el a fost cel pe care publicul l-a votat. Nu a fost niciodată nominalizat, fiindcă prestațiile lui au fost cele mai bune, uneori după părerea mea interpreta mai bine decît cei cărora le aparținea piesa. Din punctul meu de vedere a meritat să cîștige.

Piesa Sorry Seems to be the hardest word de Elton John, în interpretarea lui Alex, l-a impresionat pe unul din membrii juriului, Nicu Alifantis, care a aplaudat stînd în picioare, semn că i-a plăcut enorm interpretarea. Alex s-a ales cu premii și mulți fani, pe viitor va trebui să muncească mult ca să nu-i dezamăgească pe cei care au crezut în talentul său.

Eurovision 2012

Sursa: mold.su

Ziua de 26 mai 2012, a fost ziua în care la Baku a avut loc concursul muzical Eurovision. În acest an a avut loc la Baku, datorită prestației Elll&Nikki cu piesa Running Scared. 

A fost mare nebuneală pe social media înainte de concurs. Unii spuneau că Pasha nu merită să ne reprezinte țara, alții îi urau succes. Casele de pariuri îl clasau pe interpretul nostru, printre primele locuri de la coadă, însă a dovedit că poate să ia un loc mai bun, cum ar fi locul 11, pe care s-a clasat. 

În acest an, după părerea mea s-a votat mult mai activ pentru țara noastră decît în anii precedenți, ni s-a oferit cîte ceva puncte din partea mai multor țări. Moldova și România și-au facut schimb de puncte oferind punctajul maxim de 12 puncte. 

Pe twitter multă lume nu dormea și urmărea Eurovision-ul, concomitent comentau și oferirea de puncte, dacă reprezentatului Moldovei i se ofereau puncte atunci era ok, iar dacă nu, se arătau nemulțumiți. Nu știu de ce dar, cred că nu le este cunoscut faptul că acest concurs este unul mai mult geopolitic, iar țările vecine se susțineau una pe alta oferind punctaj maxim. Nu mă miră nici faptul că locul 2 a fost luat de către Buranovskie Babushki, pentru că e ceva nou pentru Eurovision, și are priză la public, pentru că și noi am obținut cel mai bun loc la Eurovision cu bunicuța noastră care bate toba. În fine, Eurovision-ul de anul acesta a fost cîștigat de Suedia, de către interpreta Loreen cu piesa Euphoria. 

AIE vs PCRM

Majoritatea cetăţenilor din Republica Moldova îşi doresc foarte mult integrarea în Uniunea Europeană, acesta fiind şi scopul Alianţei pentru Integrare Europeană, din care fac parte următoarele partide: PLDM, PL, PDM şi Alianţa "Moldova Noastră".

Toate aceste patru partide au ajuns la concluzia ca să creeze o coaliţie a cărei scop a fost opoziţia cu PCRM. De asemenea, s-a pus în discuţie mult timp refrendumul care avea scopul să rezolve problema, Republicii Moldova, legată de criza politică ce s-a creat la noi în ţară. Această decizie a trezit nemulţumiri în rîndul cetăţenilor. Unii salută această decizie, pe cînd alţii contestînd-o.

Cetăţenii care sunt de partea PCRM-ului afirmă că toate activităţile pentru societate Republicii Moldova au fost utile. Membrii PCRM au ca scop:

• să pună în valoare istoria Moldovei prin arborarea "drapelului istoric" roş-albastru
• să depăşească criza prin intermediul forţelor comune
• să facă benefică situaţia modului de trai a cetăţenilor social vulnerabili
• să îmbunătăţească relaţiile politice şi economice cu Rusia

Atîta timp cît a existat și există Alianța pentru Integrare Europeană, nu a încetat să lupte pentru:

• Europenizarea și modernizarea țării
• Pentru obținerea unui acord de liberalizare a vizelor, care la rîndul său va ajuta cetățenii Republicii Moldova să circule în spațiul Uniunii Europene
• A ajutat RM să scape de criza politică în care s-a aflat aproape 3 ani
• A ales un președinte pentru RM

Pe cînd partidul PCRM nu a făcut decît o mulțime de proteste, la care s-a strigat ”Jos Aliansu”.

De cele mai dese ori cetățenii aleg viitorul după cum a fost trecutul. URSS a influențat multa supra oamenilor care împiedică mișcarea spre un viitor europenizat.

Emil Loteanu
sursa: http://mubi.com

Cinematografia din Moldova

Cinematografia din Republica Moldova nu mai este cea care era pe vremuri, acum nu mai avem nici actori, nici regizori, scenariști,care să-și facă meseria în așa fel încît să prospere cinematografia la noi în țară.

Pe vremuri cel mai renumit regizor a fost Emil Loteanu, care practic a pus bazele cinematografiei moldovenești. Dumnealui a regizat cam 20 de filme de calitate, cel mai renumit fiind ”Șatra”, care la rîndul său a obținut mai multe premii, printre care și Premiul pentru cel mai bun film la Festivalul Internațional de filme din Praga. 

Cei mai renumiți actori care au rămas și astăzi în inimile multora, sunt: Grigore Grigoriu, care a jucat în filmul ”Șatra”, Mihail Curagău, cunoscut ca Sava, din filmul ”Văleu, Văleu, nu turna”, Mihai Volontir, renumit fiind prin rolul pe care l-a jucat în filmul ”Dimitrie Cantemir”, Svetlana Toma, cunoscută pentru interpretarea rolului unei țigănci pe nume Rada, din filmul ”Șatra”, obținînd și premiul pentru cel mai bun rol feminin la Festivalul Internațional de filme din Praga, în anul 1977. Vasile Tăbîrță, pentru rolul principal în filmul ”Tunul de lemn”.

Acum nu se pune accentul pe calitate și actori, ci mai mult pe efecte speciale, ultima inovație care a apărut în Republica Moldova sunt filmele 5D, care reprezintă o ”Scufundare absolută în spațiul virtual”, mărturisește unul din vizitatori. Cei care au fost la cinematograful cu numai patru locuri, situat într-un centru comercial din sectorul Rîșcani al capitalei, povestesc cu mare entuziasm despre filmele 5D. Opinii despre filmele 5D

Filmele difuzate în cinematograful 5D, sunt de groază, fantastice sau de aventură. Un film durează de la 5 pînă la 15 minute, iar prețul biletului ajunge pînă la 75 de lei, declară site-ul protv.md

Importanța rețelelor sociale pentru jurnaliști

sursa:  http://www.sabina-cornovac.ro 

Twitter, Facebook şi toate reţelele sociale în general sunt aşa cum le foloseşti. Devin o pierdere de timp, dacă tot ceea ce faci este să vorbeşti cu prietenii despre vreme şi pot fi utile dacă ştii să le utilizezi în folosul tău. Rețelele sociale în sine sunt mijloace de promovare, iar acesta este un lucru foarte important de care trebuie să profităm. 

sursa:  http://jrakova.wordpress.com   

E simplu, îți creezi un cont pe un site de socializare și îți faci prieteni noi și...voila, în cîteva clipe ai un public țintă, pentru care poți să difuzezi informații și care la rîndul său pot fi o sursă de informații. Noi, jurnaliștii trebuie să privim toate aceste lucruri dintr-un unghi mai critic, și să fim atenți la informațiile postate. 

Ele pot fi atît utile cît și dăunătoare. În primul rînd este bine că există interactivitatea, ai posibilitatea să comunici cu persoane importane aflate la distanță, să publici o știre rapid fără prea multe redactări, cum are loc de obicei într-o redacție a unui ziar. Oportunitățile acestor social media sunt numeroase, după cum vedeți. 

Pentru jurnaliști au o importanță deosebită, în special pentru jurnaliștii începători care întîi de toate au nevoie de  o promovare, acesta este primul avantaj al rețelelor sociale. Astăzi este rapid și ușor să împărtășești link-uri cu un număr mare de persoane prin intermediul Facebook sau Twitter și fără implicarea unei organizații media tradiționale. 

Citez: "Cu alte cuvinte, oamenii pot acționa colectiv precum o rețea de difuzare, schimbând informațiile într-o formă orizontală spre deosebire de forma de sus în jos a mediei tradiționale. Social media a creat o cultură de ”mass-media pe orizontală” asigurându-se că tot mai mulți oameni sunt implicați în crearea și schimbul de informații. "

Ca jurnalist poți colecta în timp foarte scurt o mulțime de informații referitor la o anumită temă, însă nu trebuie să cazi în capcana ”zvonurilor”, ci a informațiilor într-adevăr veridice. Jurnaliștii  au posibilitatea să monitorizeze procese și  să investigheze pe social media.  Nu cred că jurnaliștii se mai pot descurca azi fără prezența pe rețelele de socializare, suntem acolo pentru a ne informa, monitoriza și face schimb de opinii. Așadar,  din punctul meu de vedere, a avea un profil într-o rețea de socializare reprezintă o cale eficientă de comunicare, iar asigurarea cu un public real, este un avantaj care nu trebuie nicidecum neglijat.

                    Rețelele de socializare între utilitate și dependență